STIMAȚI FERMIERI !
Astăzi mă adresez în mod special fermierilor care cultivă afin. Știm cu toții că după anul 2000 interesul pentru cultura afinului a crescut și s-au înființat plantații cu caracter gospodăresc, dar și microferme. Prin investițiile realizate în mod deosebit după anul 2007, suprafața cultivată cu afin a depășit în anul 2014, 350 hectare. Suprafețe mai importante cultivate cu afin sunt în județele Brașov, Argeș, Sălaj, Maramureș, Satu Mare, Hunedoara, Dâmbovița etc.. Suprafețe mai mici există de prin 2012 și în județele Timiș și Bihor. Cu siguranță suprafețele sunt în creștere.
Odată cu extinderea acestei culturi, au început să apară și probemele fitosanitare, atât în plantațiile convenționale cât și în cele ecologice. Există plantații tinere cultivate în sistem ecologic care au mari probleme cu patogenii. Motivele pot fi multe și nu doresc să insist asupra lor. Ce am constatat însă cu regret, este faptul că avem situații când materialul pentru plantat vine infectat din pepinieră. Pentru o plantație ecologică asta poate fi un dezastru.
De curând am primit la laborator câteva probe constând în plante întregi de afin ce urmau a fi plantate și care erau suspectate a fi bolnave deoarece aveau simptome evidente de ofilire. În urma analizelor diagnosticul pus a fost de rizoctonioză.
În cele ce urmează aduc în atenția dumneavoastră câteva aspecte legate de biologia fungului Rhizoctonia sp., care sper eu să vă ajute să îl recunoașteți, să preveniți instalarea lui (ar fi ideal) și să îl combateți (dacă cumva s-a instalat). Deși nu este simplu de combătut.
Rhizoctonia spp. la afin - recunoaștere, biologie și combatere
Cum se manifestă rizoctonioza la plantele cultivate?
R. solani atacă în principal părțile plantelor aflate sub pământ, cum ar fi semințele, hipocotilul și rădăcinile. De asemenea, poate infecta și părțile aeriene ale plantelor, cum ar fi păstăi, fructe, frunze și tulpini. Cel mai frecvent simptom produs de Rhizoctonia este ”căderea”. Răsadurile pot fi omorâte înainte de a ieși din sol (cădere pre-emergentă) sau după ce au ieșit din sol (cădere post-emergență)
Adesea, semințelor grav infectate nu germinează, în timp ce tinerele plante infectate pot fi omorâte înainte sau după ieșirea din sol. Răsadurile infectate care nu au fost ucise de ciupercă au adesea cancere, care se manifestă sub forma unor leziuni maronii roșiatice pe tulpini și rădăcini. Pe lângă atacarea părților subterane ale plantelor, ciuperca va infecta ocazional țesuturile fructelor și frunzelor situate în apropierea sau pe suprafața solului. Defolierea poate apărea în perioade de umiditate ridicată. Acest tip de manifestare apare adesea deoarece miceliul și/sau scleroții ciupercii se află în apropiere sau ajung prin intermediul picăturilor de apă pe țesuturile plantei.
În cazul butașilor afectați, aceștia pot putrezi progresiv de la capătul tăiat.
Cum se manifestă Rhizoctonia spp. la afin?
Fungii Rhizoctonia spp. sunt agenți patogeni destul de comuni în sistemele de cultură, în special în industria ornamentală.
În cazul afinului, foarte puțin s-a scris despre Rhizoctonia ca agent patogen, deși mai multe surse au raportat prezența fungului Rhizoctonia spp. în pepiniere și plantații de afin. Cameron Whiting, într-un studiu nepublicat (comunicare personală) în 2005, a obținut șase izolate de Rhizoctonia din pepiniere de afin din sudul Georgiei. Din cele șase izolate, trei s-au dovedit deosebit de agresive la butașii de afine. Universitatea din Georgia prin laboratorul de analize a diagnosticat, de asemenea, Rhizoctonia ca agent patogen asociat putregaiurilor de la nivelul rădăcinilor de afin în 5 din 17 probe de afin aduse la laborator pentru diagnostic în 2006. În prezent, Rhizoctonia trebuie considerată a posibilă amenințare în pepinierele și plantațiile de afin.
În plantațiile ecologice de afin pot apărea focare de rizoctonioză. Există situații când plantele vin cu patogenul din pepinieră. De curând am primit la laborator tinere plante de afin bolnave ce proveneau dintr-o plantație de afin din vestul României cultivată în sistem ecologic. Plantele de afin bolnave primite la laborator pentru diagnostic au fost analizate într-o primă etapă vizual. A fost examinat sistemul radicular al plantelor. Rădăcinile prezentau simptome de brunificare și putrezire accentuate. Zona coletului era brunificată și înconjurată de manșoane miceliene de culoare albă. Acest simptom m-a dus cu gândul la Rhizoctonia. În general, plantele infectate dezvoltă leziuni maronii - roșietice pe rădăcini sau tulpină chiar sub linia solului, care, în timp, duc la moartea acestora. Putregaiul rădăcinii produs de Rhizoctonia sp. este favorizat de temperaturi ridicate ale aerului, umiditate relativă mare și umezeală în mediul în care plantele de afin cresc. Aceste condiții le întâlnim frecvent în plantațiile și pepinierele de afin.
Analiza vizuală a fost întregită de analiza microscopică. În acest sens am trecut la pregătirea probelor constând în secțiuni de rădăcină pe care le-am plasat pe mediul de cultură. Izolarea ciupercii Rhizoctonia sp. s-a efectuat de pe rădăcini de afin brunificate, suspectate a fi infectate. După cinci zile de la incubație pe segmentele de rădăcină a crescut miceliul specific fungului Rhizoctonia sp. (bănuiesc specia solani care este cea mai răspândită). Rhizoctonia solani este cea mai recunoscută specie de Rhizoctonia. Inițial a fost descrisă de Julius Kühn la cartof în anul 1858.
Analiza la microscop a pus în evidență prezența hifelor de Rhizoctonia sp.. Patogenul Rhizoctonia sp. începe să colonizeze suprafața organului atacat, după care se formează hifele caracteristice ramificate în formă de T, care ulterior pătrund în țesutul gazdei. În unele cazuri, se formează manșoane dense de hife ce pot produce multiple infecții, cum este și cazul de față. După penetrare, hifele colonizează epiderma și straturile cortexului exterior, dând naștere leziunilor radiculare ce duc la brunificarea și putrezirea sistemului radicular. O plantă tânără de afin poate fi omorâtă mai ușor. Pe măsură ce plantele îmbătrânesc, devin mai rezistente la patogen.
Interesant de știut despre biologia fungului Rhizoctonia sp.
Pentru a preveni instalarea acestui patogen este important să cunoaștem câteva aspecte importante din ciclul de viață.
Rhizoctonia este o ciupercă de sol cu creștere vegetativă mai mult sau mai puțin continuă, sub formă de miceliu ramificat, de culoare albă sau brună. Ciuperca se dezvoltă bine în condiții de sol cald și umed. Hifele miceliene cresc în sol și în materialul vegetal mort. În solurile uscate ciuperca devină latentă, formând un miceliu gros, cu pereți îngroșați sau produce microscleroți (cu diametrul de cel puțin 0,5 - 1,0 mm, uneori până la 5 mm), care îi permit să supraviețuiască timp de mulți ani.
Când se realizează infecția, hifele fungice cresc la suprafața organului atacat, formând manșoane miceliene care înconjoară de jur împrejur, care îi permit să pătrundă în țesuturile plantelor și să preia substanțele nutritive pentru creșterea și dezvoltarea fungică continuă. Penetrarea poate avea loc și prin deschideri naturale (lenticele, stomate) sau răni.
Pe măsură ce ciuperca ucide celulele plantelor, hifele continuă să crească și să colonizeze țesutul mort, formând adesea scleroți. Astfel, se produce un nou inocul și se repetă ciclul de viață atunci când condițiile climatice sunt optime și există plante gazdă în preajmă.
Rhizoctonia nu produce conidii (spori fungici asexuali) și rareori produce bazidiospori (spori sexuali). Cu toate acestea, de multe ori boala este produsă prin intermediul basidiosporilor.
RECOMANDĂRI DE COMBATERE
Controlul fungului Rhizoctonia sp. la afin se bazează în principal pe igiena fitosanitară și controlul umidității solului. Irigarea prin picurare practicată în plantații poate favoriza dezvoltarea patogenilor de sol ce pot omorâ tinerele plante. Orice plantă care prezintă simptome sau semne de infecție trebuie eliminată. În plus, plantele din jurul celei bolnave trebuie îndepărtate pentru a preveni răspândirea de la plantă la plantă a agentului patogen.
Fungicidele recomandate pentru combaterea acestui agent patogen sunt: tiofanat-metil, triflumizol, fludioxinilul etc. Multe studii arată eficiența bună a fungicidelor fludioxonil, flutolanil și azoxistrobin în combaterea rizoctoniozei în pepinierele de afin. Azoxistrobinul este înregistrat în multe țări pentru combaterea rizoctoniozei la afin [Haralson G. H., 2009]. Substanțele amintite nu sunt omologate pentru utilizare la afin în țara noastră, deși ele sunt utilizate uneori. Mai ales tiofanatul - metil, pentru ținerea sub control a patogenilor de sol. În România, azoxistrobinul este omologat pentru Rhizoctonia sp. la plantele ornamentale. După cum știți, la afin sunt probleme deoarece nu sunt omologate substanțe pentru combaterea patogenilor.
Fungicidele sunt aplicate în general prin inundare pentru a controla cât mai bine putrezirea rădăcinii și tulpinii. Este bine de știut că nu întotdeauna, fungicidele aplicate controlează patogenul.
Controlul biologic al fungului Rhizoctonia este destul de dificil de realizat. De interes este bacteria Pseudomonas aureofaciens care prin metaboliții săi inhibă dezvoltarea bacteriilor și fungilor fitopatogeni într-un mod care este sigur din punct de vedere ecologic și economic. Studiile realizate cu privire la Rhizoctonia solani arată că după șase zile de creștere, bacteria P. aureofaciens TX-1 a inhibat creșterea fungului comparativ cu plăcile control sau martor. Acest control s-a menținut și după 10 zile de la aplicare. Pseudomonas aureofaciens se aplică de preferință într-o cantitate de 2x105 până la 2x107 CFU/ml în soluție împreună cu metaboliții săi către plantă sau semințe.
O altă bacterie mult utilizată în combaterea biologică este Bacillus subtilis. Serenade® este un biofungicid ce conține Bacillus subtilis, tulpina QST 713 care protejează plantele împotriva agenților patogeni fungici și bacterieni. Tulpina Bacillus subtilis QST 713 este o bacterie răspândită în mod natural, care poate fi utilizată pentru combaterea unor patogeni ai plantelor cultivate.
SERENADE SOIL® (biofungicid) este un fungicid conceput pentru a proteja plantele tinere împotriva patogenilor din sol precum Pythium, Rhizoctonia, Fusarium și Phytophthora.
În general, biofungicidele trebuie utilizate preventiv și mai puțin curativ.
Utilizarea bacteriilor ca agenți biologici de control este de mare interes în zilele noastre în managementul bolilor. Conceptul de gestionare a bolilor prin aplicarea bacteriilor pe sol este atractiv deoarece este mai prietenos cu mediul. Cu toate acestea, descoperiri semnificative în acest domeniu care să asigure un control biologic persistent nu au fost încă realizate. Rezultatele obținute sunt de scurtă durată sau uneori deloc. Plantațiile de afin cultivate în sistem biologic sau ecologic se confruntă astăzi cu mari probleme de sănătate. În anul II și III de cultură plantele sunt deja infectate cu agenți patogeni periculoși ce uneori nu mai pot fi ținuți sub control nici cu fungicide chimice.
Pe lângă utilizarea unor bacterii ca agenți de biocontrol, uleiurile esențiale cu acțiune antifungică pot fi o alternativă viabilă pentru controlul acestui fung, care s-a dovedit a fi sensibil la anumiți compuși ai acestora. În ultimii ani, mai multe uleiuri esențiale au fost testate pe plante diferite pentru controlul rizoctoniozei.
Foarte cunoscută este acțiunea antifungică a uleiurilor de mentă. Există pe piață produse antifungice pe bază de ulei esențial de mentă [Gwinn K. D. et al., 2010]. Cunoscut este fungicidul natural Fungastop,compus dintr-un amestec de ulei de mentă și acid citric, cu spectru larg antifungic, care, după Martinez - Romero et al. (2008), poate înlocui fungicidele chimice utilizate înainte de recoltarea salatei, fiind o alternativă viabilă în controlul deteriorării salatei pe perioada de depozitare. Fungul Rhizoctonia solani s-a dovedit a fi sensibil la uleiurile de mentă atunci când a fost crescut pe un mediu de cultură tratat sau a fost expus la vapori [Fraternale D. et al., 2006]. Alți cercetători au scos în evidență acțiunea uleiurilor de mentă și salvie asupra creșterii ciupercii Rhizoctonia solani, atunic când au fost dispersate în mediile de cultură. Creșterea ciupercii a fost mult redusă sau chiar oprită [Pitarokili D. et al., 2003; Gwinn K. D. et al., 2010].
Cercetări multe există cu privire la capacitatea antifungică a uleiului de cuișoare asupra fungului Rhizoctonia sp.. Abdulaziz A. Al-Askar și Younes M. Rashad (2010) au testat hidrolatul de cuișoare la diferite concentrații asupra rizoctoniozei la mazăre. Rezultatele obținute de ei arată că incidența bolii a fost semnificativ redusă, procentul de plante care au supraviețuit trecând de 40%. Alți autori [Suwitchayanon P., Kunasakdakul K., 2009] au obținut rezultate foarte bune când au tratat răsadurile de crucifere cu ulei de cuișoare.
Ciuperca fitopatogenă Rhizoctonia sp. este capabilă să producă pagube importante la plantele cultivate, fiind destul de greu de controlat prin utilizarea fungicidelor chimice. La acest moment se caută alternative la controlul chimic care poluează, producând grave probleme ecologice.
Bibliografie
Abdulaziz A. Al - Askar, Younes M. Rashad, 2010 - Efficacy of some plant extracts against Rhizoctonia solani on pea, Journal of Plant Protection Research, vol. 50, No. 3/2010, 239 - 243.
Adam G. C., 1988 - Thanatephorus cucumeris (Rhizoctonia solani) a species of wide host range. In Advances in Plant Pathology, Vol. 6. Genetics of Plant Pathogenic Fungi. (G. S. Sidhu, ed.), pp. 535 - 552. Academic Press, New York.
Anderson, N. A., 1982 - The genetics and pathology of Rhizoctonia solani. Ann. Rev. Phytopathol. 20:329-347.
Cubeta, M. A., and R. Vilgalys, 1997 - Population biology of the Rhizoctonia solani complex. Phytopathology 87:480 - 484.
Guttierez, W. A., H. D. Shew, and T. A. Melton, 1997 - Sources of inoculum and management for Rhizoctonia solani damping - off on tobacco transplants under greenhouse conditions. Plant Disease 81:604 - 606.
Genhua Yang and Chengyun Li, 2012 - General Description of Rhizoctonia Species Complex, PlantPathology, Dr. Christian Joseph Cumagun (Ed.), ISBN: 978 - 953 - 51 - 0489 - 6, InTech,: http://www.intechopen.com/books/plant-pathology/general-description-of-rhizoctonia.
Gwinn K. D., Ownley B. H., Greene S. E., Clark M. M., Taylor C. L., Springfield T. N., Trently D. J., Green J. F., Reed A., and Hamilton S. L., 2010 - Role of essential oils in control of Rhizoctonia damping-off in tomato with bioactive monarda herbage. Phytopathology 100:493 - 501.
Hennis, Y., Ghafar, A., Baker, R. and Gillespie, S. L., 1978 - A new pellet soil sampler and its use for the study of population dynamics of Rhizoctonia solani in soil. Phytopathology 68: 371 - 376.
Highland Brett H., Timmer L. W., 2004 – The use of Serenade biofungicide to control foliar fungal diseases of Florida citrus, Proc. Fla. State Hort. Soc., 117:2004, p. 127 – 130.
Keijer, J., 1996 - The initial steps of the infection process in Rhizoctonia solani. Pages 149 - 162 in: Rhizoctonia Species: Taxonomy, Molecular Biology, Ecology, Pathology and Disease Control. B. Sneh, S. Jabaji-Hare, S. Neate, and G. Dijst, eds. Kluwer Academic Publishers, Dordrecht.
Ken Pegg and Andrew Manners, 2014 - (Agriscience Queensland, Department of Agriculture, Fisheries and Forestry (DAFF), as part of NY11001 Plant health biosecurity, risk management and capacity building for the nursery industry in 2014 - Rhizoctonia a variable and versatile nursery pathogen, disponibil pe https://www.ngia.com.
Martínez-Romero D., Serrano M., Bailén G., Guillén F., Zapata P. J., Valverde J. M., Castillo, S., Fuentes M. and Valero D., 2008 - The use of a natural fungicide as an alternative to preharvest synthetic fungicide treatments to control lettuce deterioration during postharvest storage. Posthar. Biol. Technol. 47:54 - 60.
Ogoshi, A., 1987 - Ecology and pathogenicity of anastomosis and intraspecific groups of Rhizoctonia solani Kühn. Ann. Rev. Phytopathol. 25:125 - 143.
Pitarokili D., Tzakou O., Loukis A., and Harvala C., 2003 - Volatile metabolites from Salvia fruticosa as antifungal agents in soilborne pathogens. J. Agric. Food Chem. 51:3294 - 3301.
Sneh, B., Burpee, L., and Ogoshi, A., 1991 - Identification of Rhizoctonia species., 133 pp. APS Press, St. Paul, MN, USA.
Sneh, B., Jabaji - Hare, S., Neate, S. and Dijst, G., 1996 - Rhizoctonia species: Taxonomy, Molecular Biology, Ecology, Pathology, and Control, 578 pp. Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, The Netherlands.
Seema, M. and Devaki, N. S., 2010 - Effect of some essential oils on Rhizoctonia solani Kuhn infecting flue - cured virginia tobacco. Journal of Biopesticides, 3:563 - 566 (2010).
Simeria Gheorghe, Cotuna Otilia, Micu Lavinia, Damianov Snejana, 2011 - Tehnologii de cultură și protecție la arbuștii fructiferi, Editura Eurobit Timișoara, 206 p.
Rahhal M. M. H., 1997 - Antifungal activities of some plant oils. Alex. Sci. Exch.,18:225 - 230.
Vilgalys, R., and M. A. Cubeta, 1994 - Molecular systematics and population biology of Rhizoctonia. Annu. Rev. Phytopathol. 32:135 - 155.
Șef Laborator Protecția plantelor SCDA Lovrin - CS III dr. ing. Cotuna Otilia
Șef lucr. dr. FACULTATEA DE AGRICULTURĂ - USAMVB Timișoara
Notă: Acest material nu poate fi utilizat de către nimeni fără acordul autorului, al SCDA Lovrin și al USAMVB Timișoara. Fotografiile sunt originale și nu pot fi folosite în lucrări științifice, articole sau cărți etc. fără acceptul autorului. SCDA Lovrin, prin Laboratorul de Protecția plantelor și Facultatea de Agricultură din cadrul USAMVB Timișoara, dorește să vină în sprijinul fermierilor cu informații corecte, din teren, cu privire la bolile și dăunătorii din culturile agricole. În acest sens, materialul poate fi studiat și distribuit de către cei direct interesați.
GALERIE FOTO
